2014/08/17

Jurnal (aproximativ) de tată responsabil (1)



2014
15 august. Fiind ditamai sărbătoarea şi deoarece nu mergeam nici eu la muncă, nici îngerul la grădiniţă, am decis să ne sculăm cu noaptea-n cap. Eu am reuşit acest lucru, deoarece sunt un adult responsabil. La ora 10.10 eram în picioare, uitându-mă adomit la aragaz, că nu găseam chibritele să-mi pun de-o cafea. Se jucase Mihnea cu ele cu o seară înainte, încercând să facă căsuţe pentru păsărele. Îngerul a fost un pic mai leneş şi s-a deşteptat la 11.35.
Am mâncat amândoi nişte „ochiuri de ouă” gătite de mine (care sunt total diferite de „ouăle-ochiuri” pe care le prepară Mama Dica) şi apoi am plecat la grădină, unde bunicii îşi făceau de cap. Dar nu oricum. Adică noi n-am plecat „oricum” la grădină, că de bunici nu bag mâna-n foc că nu-şi fac de cap.
Deci: am plecat amândoi cu bicicletele. A fost PRIMA IEŞIRE de acest gen. Tată şi fiu pe biciclete. Bine, a mea e de 5 ori mai mare decât a îngerului. Am mers un pic pe trotuar. Ne-am dat jos la giratoriu şi am traversat pe lângă ele, că aşa zice legea. Îngerul împingea de bicicletă şi se uita în ochii mei să-l aprob că face bine ceea ce face. Apoi am luat-o printre blocuri, direct pe străzi lăturalnice. Nu era nici o maşină, dar Mihnea tot vroia să se cocoaţe iar pe trotuar.
...Vreo doi kilometri a durat călătoria noastră. Curbe, aventuri, adrenalină. Ştiu că nu suntem primii şi nu vom fi nici ultimii, dar când am ajuns la grădină îngerul exulta de-i spărgea timpanele lu’ Bunicu, iar pe mine mă dădea mândria afară din casă. Na, c-am făcut-o şi pe asta!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu