27 august. Aseară am plecat cu îngerul
la cumpărături. Bine, ideea era să facem doar o cumpărătură, că aveam sponsorul
după noi: bună-sa. Care era tare nemulţumită de modul de funcţionare al
aspiratorului nostru şi a declarat până şi în faţa venicilor de bloc că ea cu
un aspirator care nu mai aspiră praful nu mai face gimnastică de-a lungul
covoarelor. Aşa că ne-am dus să cumpărăm aspirator. De ăla ieftin, că n-avem
bani de aruncat pe praful de pe covoare pentru mofturile bună-sii. După
calculele bugetare făcute de Dica Rely, preţul maximal trebuie să fie sub 150
de lei, adică să prindem şi noi o reducere. Ceva cât de cât, acolo! Mihnea era
să facă autocombustie de nerăbdare. Că se gândea îngeru’ în gândul lui, până la
urmă expus şi nouă, că-l procopseşte bună-sa şi pe el cu o jucărie, nu numai pe
mine cu un aspirator...
Am plecat direct la Caufland, că restul buticurilor de
vând aspiratoare, gen Practicăr, Metru sau Oşean ne erau cam peste mână. Mai
ales că ne-am dus trei oameni cu o bicicletă. Ştiu că sună cam a proză
umoristică engleză, dar e adevărul adevărat: Mihnea pedala voios şi vârtos, io
alergam în urma lui, nervos, iar bună-sa gâfâia şi-o treceau năduleşile urmărindu-ne
mai mult cu privirea, la o temperatură ce bătea spre 40 de grade.
La Caufland, tanti de la intrare îi zice la Dica că îs
aspiratoare. Şi-i spune şi preţul. Bună-sa fericită zice că gata, intrăm să
cumpărăm, că oamenii ceia aveau lichidatoare de praf cu numai 129 de lei. Am
intrat. Aveau de toate. Inclusiv lubeniţe. Care i-au sărit în ochi îngerului
încă de cum a păşit în magazin. Am zis să mergem prima data la raionul de
aspiratoare să vedem dacă au, după care urma să ne întoarcem după pepenii ăia.
Aveau aspiratoare oamenii. Normal. Numai că nu cu 129, ci cu 229. Lei. Din
cauza mini-maratonului prin zăpuşală, bună-sa se pare că-şi pierduse o parte
din calităţile auditive. Aşa că am dat la o parte toţi oamenii din faţa unei
case de marcat şi am plecat prine arşiţă spre Practicăr, fără aspirator şi fără
lubeniţă.
La Practicăr n-am mai intrat. Noi. Adică io şi
îngerul. S-o dus numai bună-sa înăuntru. Cred că motivul adevărat era să steie
câteva minute la răcoare. Noi am stat afară, unde erau expuse tot felul de jucării prăfuite, sparte,
stricate şi ciobite, pe care Mihnea le-ar fi luat acasă să le cureţe şi să le
repare, bănuiesc că doar dintr-un sentiment de caritate dus la extrem. După ce
Dica a ieşit afară, răcorită, am mers şi la Oşean. Pe drumul scurt dintre cele
două mega-buticuri, la înger i-o venit o idee...
- Dicaaaaa, dacă nu găsesti aspirator, nu-i nimic...
Posi să-mi cumperi mie o szucărie!!!
...Din păcate pentru înger, la Oşean am găsit ce-am
căutat...
