Despre cum invidia îl macină pe Felie
După ce ne-am
trezit din somnicul de după-amiază, am dat să ieşim afară. Nici că se putea, deoarece
era perioada aia a secetei de vară în care plouă de zici că toarnă cu găleata,
în fiecare zi, ore în şir, săptămâni de-a rândul. Vorba unei colege de-a lu’
Tati meu, care a împărţit timpul unei zile în trei „înainte
de ploaie, în timpul ploii și după ploaie”, eram chiar, da’ chiar în timpul
ploii. Care timp al ploii la Deva ţine infinit de mult. Dar oricum, muuuuult
mai puţin decât la Hunedoara! Adică „infinit minus ceva”, ceva reprezentând
câteva ceasuri...
Într-un târziu, ploaia s-a potolit într-un asemenea hal încât puteai
merge prin ea fără să-ţi spargă umbrela. Am luat-o pe Mama Dica la şuturi să
ne-mbrace odată şi să merem la Tati meu. Eram îngrijoraţi. Babalîcu’ tocmai
ce-mplinise 41 de ani de câteva zile şi era deprimat că toată lumea râde de el.
Şi am avut dreptate!!!
Când am ajuns acasă, Tati meu plângea ca un copil. Adevărul e că la
minte nu-i departe. Dar, totuşi, ne-o întristat tristeţea lui. Oricum are el
ochii mari, dar acum erau bulbucaţi de-a binelea. Culoarea lor cameleonică nu
putea fi zărită prin pânza de lacrimi. Trei nasturi şi câteva rânduri de
cusături săriseră deja de pe cămaşa lui aia bună, de duminică, de la atâta
plâns cu sughiţuri. Iar două arcuri de la canapea se rupseseră, din aceaşi
cauză...
L-am luat în braţe şi am dat să-l liniştim. L-am întrebat de ce plânge,
că doar Steaua şi Simona Halep tocmai câştigaseră. Iar Dinamo încă se
pregăteşte de Liga Campionilor, deci nu are cum să pice cu ea în grupele UCL. Apoi
„Syncreto” are încă o grămadă de fani şi numărul lor e în creştere. În plus,
cred că Dacia Orăştie mai există, chiar dacă Messi a mai furat un balon de aur
la mondiale. Oricum, asta ultima e chiar de râs, că l-o costat 53 de milioane
de euro furăciunea! Nu pe Tati meu l-o costat atât, ci pe ameţitu’ de Messi...
...Replica lu’ Tati meu a fost colosală! Cică plângea din cauza lu’
Felie! Repet: a lu’ Felie!!! A Supermotanului!. A celui care până mai deunăzi
îl făcea să râdă până uita de noi să ne mai aprindă becul la baie ca să facem
pişu. A celui a căror mesaje aveau întîietate la citit pe FB. A celui care l-o
linguşit până era să leşine Tati meu de fericire. Dar acum arama a ieşit la
suprafaţă. I-am cerut la Tati meu să ne-o arate. Era o chestie vagă, cum că
Tati meu şi-o tras o ţară numai a lui ca să facă nudism. Tati meu nudism? Felie
a traso-n bară. Că Tati meu şi când face duş singur de pudic ce e stă cu
chiloţii pe el.
L-am
îmbrăţişat şi pe Tati meu şi i-am zis să steie liniştit. Că noi ştim că n-are
nici o ţară. Şi oricum, chiar dacă ar avea, ne-am bucura că doar ne-ar rămâne
moştenire. Singurul amendament la consolare a fost să nu se apuce totuşi de
făcut nudism prin Deva, că o se ne crape obrăjorii de ruşine la grădiniţă, la
toamnă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu