2014/07/05

Inamicu' lu' Felie (1)

În război cu Tati meu

De câteva zile am băgat de seamă că Tati meu iubeşte mâţele! Inadmisibil, deoarece nouă ne plac căţeii. Bine, nu luaţi cuvântul iubire la sensul propriu! Şi nici cuvântul mâţe la figurat! Şi nici... OK! Nu mai insist. Ideea e că Tati meu râde ca nărodul de ce scrie unu’ Felie. Nu, nu e felie ăla care scrie, ci un biet motan de felul lui.
Noi am răbdat cât am răbdat să-l vedem bine-dispus pe Tati-meu, dar totul are o limită. Alaltăseară pe noi ne scăpa pişu. Aşa că am strigat la Tati-meu să ne aprindă becul la baie, că doar patul în care dormim nu-i oliţă de noapte. Ăla nimic!. Stătea singur pe balconul mic, la calculator, şi râdea la ce scrisese Felie. L-am întrebat de ce râde aşa, fără motiv. El se sufoca şi-şi dădea singur palme după cap. Ne-o minţit cu neruşinare că nu râde, că se uită doar cum iau bătaie negrii ăia de francezi de la nişte arieni de nemţi. Că de erau români, le zicea lumea ţigani de-a dreptul.
Deci. Am insistat să se aprindă becul. Tati meu râdea într-una la Felie. N-o percutat deloc. Însă nici noi n-am stat să negociem cu Tati meu. Am făcut pişu direct la balamaua de jos a uşii de la baie. Apoi ne-am dus să ne uităm la desene. Şi ne-am răzbunat crunt după ce-am luat o palmă peste bucuţe c-am făcut pişu pe bunătate de uşă. Am ţinut cu Jerry. L-am lăsat pe Tati meu să ţină cu Tom. Sau cu Felie. Oricum, Jerry l-a căsăpit în bătăi pe Felie deghizat în Tom. Tati meu era bona aia neagră căreia i se văd doar picioarele păroase şi mestecăul de mămăligă cu care-l altoieşte pe Felie când nu-l prinde pe Jerry că fură mâncare din frigider. Bine, Tati meu nu are bulane aşa groase şi negre. Şi nu poartă nici fustă. Cel puţin nu când îl vedem noi!
Jerry l-a făcut praf pe motan. Am început să râdem noi. Tati meu n-a gustat râsul nostru. Dimpotrivă, i-a cam pierit lui râsul în timp ce făcea curat în faţa băii. Aşa că ne-o pedepsit şi ne-o închis televizorul. Motivul: cică era ora de culcare. S-o creadă el că ne poate minţi cum vrea. Aşa că nici noi n-am mai râs, ci am început să urlăm a plâns. Să facă bine să dezbumbe televizorul. I-am promis la Tati meu, că dacă nu dă drumul la televizor să văd cum Jerry îl snopeşte în bătaie pe Felie, io nu mă mai duc la grădiniţă.
Tati meu n-o dat drumul la televizor şi noi ne-am ţinut de cuvânt: nu ne-am mai dus la grădiniţă. Oricum e deja vacanţă! Dar s-a pornit un război!!!

Un comentariu: