În război cu Tati meu
De câteva zile am
băgat de seamă că Tati meu iubeşte mâţele! Inadmisibil, deoarece nouă ne plac
căţeii. Bine, nu luaţi cuvântul iubire la sensul propriu! Şi nici cuvântul mâţe
la figurat! Şi nici... OK! Nu mai insist. Ideea e că Tati meu râde ca nărodul
de ce scrie unu’ Felie. Nu, nu e felie ăla care scrie, ci un biet motan de
felul lui.
Noi am răbdat cât
am răbdat să-l vedem bine-dispus pe Tati-meu, dar totul are o limită.
Alaltăseară pe noi ne scăpa pişu. Aşa că am strigat la Tati-meu să ne aprindă
becul la baie, că doar patul în care dormim nu-i oliţă de noapte. Ăla nimic!.
Stătea singur pe balconul mic, la calculator, şi râdea la ce scrisese Felie.
L-am întrebat de ce râde aşa, fără motiv. El se sufoca şi-şi dădea singur palme
după cap. Ne-o minţit cu neruşinare că nu râde, că se uită doar cum iau bătaie
negrii ăia de francezi de la nişte arieni de nemţi. Că de erau români, le zicea
lumea ţigani de-a dreptul.
Deci. Am insistat
să se aprindă becul. Tati meu râdea într-una la Felie. N-o percutat deloc. Însă
nici noi n-am stat să negociem cu Tati meu. Am făcut pişu direct la balamaua de
jos a uşii de la baie. Apoi ne-am dus să ne uităm la desene. Şi ne-am răzbunat
crunt după ce-am luat o palmă peste bucuţe c-am făcut pişu pe bunătate de uşă.
Am ţinut cu Jerry. L-am lăsat pe Tati meu să ţină cu Tom. Sau cu Felie. Oricum,
Jerry l-a căsăpit în bătăi pe Felie deghizat în Tom. Tati meu era bona aia
neagră căreia i se văd doar picioarele păroase şi mestecăul de mămăligă cu
care-l altoieşte pe Felie când nu-l prinde pe Jerry că fură mâncare din
frigider. Bine, Tati meu nu are bulane aşa groase şi negre. Şi nu poartă nici
fustă. Cel puţin nu când îl vedem noi!
Jerry l-a făcut
praf pe motan. Am început să râdem noi. Tati meu n-a gustat râsul nostru. Dimpotrivă,
i-a cam pierit lui râsul în timp ce făcea curat în faţa băii. Aşa că ne-o
pedepsit şi ne-o închis televizorul. Motivul: cică era ora de culcare. S-o creadă
el că ne poate minţi cum vrea. Aşa că nici noi n-am mai râs, ci am început să
urlăm a plâns. Să facă bine să dezbumbe televizorul. I-am promis la Tati meu,
că dacă nu dă drumul la televizor să văd cum Jerry îl snopeşte în bătaie pe
Felie, io nu mă mai duc la grădiniţă.
Tati meu n-o dat drumul
la televizor şi noi ne-am ţinut de cuvânt: nu ne-am mai dus la grădiniţă.
Oricum e deja vacanţă! Dar s-a pornit un război!!!
Voie la republicare?
RăspundețiȘtergere